Istoria masinii funerare de la origine la prezent.
28 Sep

Istoria masinii funerare de la origine la prezent.

  • By: dsa
  • Sfaturi Utile
  • Comentariile sunt închise pentru Istoria masinii funerare de la origine la prezent.

Unul dintre mijloacele de transport care pe care il vedem des pe strazi si care cu siguranta ne atrage atentia este masina funerara. Toti stim pentru ce este folosita masina funerara dar foarte putini cunoastem istoria acestui mijloc de transport special.  Masina funerara a fost inventata si folosita pentru prima data in anul 1911 in Statele Unite iar incepand cu anii ’60 peste 95% din firmele de servicii funerare din America si Europa aveau in doatare acest tip de vehicul special modificat.

Primele masini funerare erau de fapt carute trase de cai, costruite special pentru ceremonii funerare. De regula, erau folositi doi cai de aceasi culoare, dar tanind cont de rangul social al persoanei decedate carutele erau trase fie de 4 cai fie de 6 cai sau chiar de 8 cai.

Incepad cu anii ’20 in Statele unite au inceput primele modificari pe sasiul unor masini normale care apoi au devenit  dricuri avand ca mijloc de propulsie cai putere  adica ….motorul. (Chiar si in zilele noastre mai sunt folosite dricurile trase de cai dar cu siguranta ca este doar pentru a evoca importanta persoanei  decedate).

In Statele Unite inca de la inceput, au fost utilizate diferite tipuri de caroserii pentru constructia autofunerarelor plecand de la un anumit design. Fara indoiala designul autofunerarelor din SUA era cu totul diferit fara de dricurile fabricate in Europa. Constructorii din Statele Unite de la inceputul anilor ’20 fabricau dricul pe sasiul unor berline ,,enorme’’ a caror tip se mai pot vedea azi doar in filmele hollywodiene, in mod particular erau transformate modelele Lincoln Town Car si Cadillac, alese pentru dimensiunile lor mari, structura sasiului foarte solida si imaginea de lux pe care o reprezentau la acea vreme.

Apoi General Motors a inceput sa modifice platforma de constructie a caroseriei modelului Fletwood (mai lunga si mai larga comparativ cu dimensiunile unei berline normale) cu structura redimensionata si mult mai puternica decat a unei masini normale de serie. Tipul de caroserie folosit pentru Fletwood a fost cel mai longeviv model din istoria dricului cu motor. Modificarile de baza ale acestui tip de caroserie au fost facute si pe alte modele. Sa renuntat la fabricarea acestui model abia in ani ’80.

Diferentele intre modul de constructie ale masinilor funerare, din prima jumatate a secolului trecut, sunt in principal doua si anume. In timp ce in Statele Unite erau preferate masinile mari, impunatoare cu motoare de 6000 cc benzina, fara geamuri in partea din spate unde se transporta sicriul, in Europa se fabricau modele cu geamuri mari in parte din spate si cruce deasupra. Tot in acea perioada in Japonia erau construite masini funerare fara geamuri in partea din spate dar deasupra  era montata o sculptura din lemn care reprezenta un templu budist. Designul sculpturii era realizat in functie de regiune.

Mai poate fi luat in considerare si un alt tip de autofunerara si anume  ,,remorca funerara,,. Practic era un model de ,,remorca,, sa o numim asa care era trasa de o motocicleta (de obicei un Harley Davidson). Acest tip de transport  era folosit rareori si numai pentru pasionatii de motociclete. In perioada de dupa al doilea razboi mondial, in Italia un numar foarte mare de ambulante militare care au fost abbandonate de armata americana in toata italia ( incepand de la debarcarea in Sicilia si mergand spre nord ) au fost transformate in ,, carro funebre’’.

In Italia are loc prima trecere de la dricul tras de cai la dricul motorizat, intr-un timp foarte scurt , deoarece imediat dupa razboi nu era foarte dificil pentru cineva care avea aceasta meserie sa intre in posesia unei ambulante lasata de armata americana. Cu cateva mici modificari aceasta devenea in scurt timp un,, carro funebre ‘’

Astfel in anii imediat urmatori, in Italia, lua nastere constructia de masini funerare. Italia a devenit intr-un timp foarte scurt ( 10-15 ani ) tara in care era cea mai mare cerere de masini funerare  din Europa. Acest trend s-a mentinut pana si in zilele nostre si se poate vedea in mod clar calitatea si luxul cu care sunt costruite in Italia masinile funerare . In a doua jumatate a secolului trecut in Europa, odata cu cresterea economica incepe constructia de masini funerare. De-a lungul anilor constructorii italieni de masini funerare  s-au impus pe piata cu noi modele, ajungand sa depaseasca ca numar de unitati vandute si exportate producatorii din Statele Unite si Germania. Designul italian in constructia de masini funerare este un sector aparte, cererea de masini funerare, produse in Italia, fiind constanta si in continua crestere in toata lumea.

Mercedes Benz  cu seria  W 123 a fost modelul cu cele mai multe unităti vândute al companiei Mercedes-Benz. De la începutul seriei în noiembrie 1975 până în ianuarie 1986 un total de aproape 2.7 milioane de vehicule au ieșit pe linia de fabricație. Mașina aparține clasei de mijloc – superioară.  Sasiul de Mercedes Benz seria 123 a stabilit noi standarde de siguranță al vehiculului care  servit adesea drept bază pentru diferite proiecte și recarosări.

Sasiul cu care era dotata seria W 123 era atat de robust incat a fost folosit pentru foarte multe recarosari in diferite domenii cu mar fi:  poliție, pompieri salvare si masini funerare sau dricuri.

Transformarile modelului Mercedes Benz W 123 ca masini funerare au fost facute in mod exclusiv de cateva firme italiene si de firma Benz in Germania  care in acea perioada cu siguranta ca au realizat inaintea altora posibilitatile si avantajele deosebit de mari pe care le poate avea transformarile sasiului in acest tip de masini. Vanzarile pe acest segment de piata in acea perioada a atins numai in Italia circa 180 de unitati pe an. In aceasta perioada apare ca dotare de serie cutia de viteza cu reductor incorporat care a fost folosit in productie pana in anul 1999. Din 2000 in productie erau numai masini  dotate cu cutii de viteza automate. In acea perioada  si aici ma refer la anii 1975 – 1985 pentru a avea o masina funerara de productie Italiana realizata pe platforma Mercedes Benz W 123  clientii asteptau o perioada cuprinsa intre 12 – 24 luni. Cererea era mult superioara posibilitatilor de productie si acest lucru a dus la o crestere a preturilor masinilor funerare de mana a doua  adica a modelor Mercedes Benz W 115.

Constructia de masini funerare in Italia a fost dominata timp de 20 de ani  de doua firme din nordul Italiei. In anii 80/90  din cauza  cererii tot mai mare de masini funerare se ajunsese la un paradox si anume faptul ca o masina funerara de cca 2/3 ani sa fie vanduta la acelasi pret ca si una noua. Pentru a avea o masina funerara noua in acea perioada o firma de pompe funebre trebuia sa astepte cca 2 ani ca sa devina proprietarul unui astfel de masini.

Incepand cu anii 90 isi fac aparitia in Italia  cateva societati care incep sa produca modele de masini la care se ridica foarte mult standardul de calitate si lux al acestui tip de automobil. Ani 90 se transforma aproape exclusiv  mult modelul W 124 de la Mercedes Benz, datorita robustetii sasiului si a motorului diesel sau benzina performant pe care il aveau in dotare.  Marca cea mai cunoscuta pe sasiul caruia se construia masina funerara este de departe Mercedes Benz , cu clasa E dar si Clasa S. Se mai gasesc in aceasta perioada cateva exemplare Lincoln sau Cadilac care sunt importate din statele unite si transformate in Italia in masini funerare.

Dupa  2000  datorita noilor tehnologii, si a noilor materiale compozite cum ar fi fibra de sticla, dar si datorita concurentei si a investitiilor majore in noi tehnici de productie , incep sa se impuna pe piata noi modele de masini funerare cu mar fi Eclysse, sau QuattroPorte costruite pe un sasiu Classe E cu caroseria realizata, parzial sau  in intregime din  fibra de sticla.

In 2012 este presentat la targul international TanExpo primul RollsRoyce cu un propulsor de 12 cilindri pe benzina care ascunde sub capota 380 de cai putere. Caroseria in intregime din aluminiu realizata prin sudura a mai mult de 200 de parti componente si cca 600 metri de sudura in intregime din aluminiu. Unul din aceste limuzine a fost exportat chiar si in Japonia . Designul si modul de a construi masinile funerare au atras si mai mult atentia firmelor de pompe funebre cu ,, blazon’’ din marea Britanie , care au devenit clienti obisnuiti pentru masinile Rolls Royce costruite si modificate in masini funerare in Italia.

Targul de expozitie si arta funerara din 2014 ridica din nou stacheta la un alt standard de calitate . Apar pe piata VEKAL si REVENGE  costruite pe un sasiu Maserati si respectiv Jaguar XF . structura caroseriei in aluminiu si fibra de sticla, dotari de lux pentru interios combinate cu o dotare tehnica de lumini cu led dau o clasa de eleganta in plus acestui tip de masina. Succesul acestor doua tipuri de masini funerare (Revenge si Vekal) au dus la paradoxul anilor 80 cand pentru o masina funerara se astepta circa 2 ani pentru orice firma de pompe funebre. In 2016 pentru a avea un Revenge sau un Vekal trebuie sa ai rabdare cca 14 luni dela data semnarii contractului si pana in ziua in care o vezi in garaj.

La Daniel Si Anca, masinile funerare Mercedes Benz, Clasa S dar si Clasa E.

Vezi flota noastra de masini funerare in sectiunea Media

 

© Daniel si Anca. Toate drepturile rezervate.

Creat cu ♥ de Sico Media