Doliul nu este numai o expresia a suferinței cauzate de pierderea unei persoane dragi: cei care au trecut măcar o dată prin această situație nefericită știu că doliul este un proces de vindecare după o despărțire și că după doliu trebuie să urmeze, fără îndoială, o renaștere.
Cei care nu au credință, fac deseori greșeala de a confunda doliul cu o tradiție fără înțeles, fără scop, și care nu face decât să îi scoată din rutina obișnuită. Uneori, cei aflați în suferință după pierderea unei persoane dragi se mânie atunci când li se spune că trebuie să poarte doliu. Se aud astfel de vorbe deseori, la cei care au pierdut pe cineva drag: “Ce îmi ajută mie să port haine negre, nu e de ajuns că sufletul meu este negru?” sau “Ce rost are toată ruga, toate slujbele, dacă cel drag mie nu se mai întoarce pe aceasta lume?”.
Chiar dacă pierderea unei persoane dragi este o perioadă foarte dificilă, trebuie să ne păstram speranța și să nu cedăm depresiei și disperării: în primul rând, pentru că avem lângă noi sprijinul familiei și al prietenilor, dar și sprijinul lui Dumnezeu. Trebuie să nu uităm niciodata că moartea nu este capătul către care ne îndreptăm, ci abia începutul unei noi vieți întru Dumnezeu, și că persoanele dragi răman mereu în amintirea familiei.
Doliul în sine nu trebuie privit ca pe o perioada de deznădejde, disperare sau depresie: deși, într-adevar, o mare pierdere poate duce la depresie și la retragerea unei persoane din fața lumii, din activități sociale sau profesionale o perioadă, acesta nu trebuie să ne distrugă sufletește. Dimpotrivă, doliul este o perioadă de vindecare, de împăcare cu sine și cu lumea, o perioadă în care trebuie să învățăm să acceptăm pierderea suferită. Este un proces de exprimare a suferinței, de acceptare a ei și de revenire din perioada neagră.
În timpul perioadei de doliu, trebuie să ne reamintim că moartea nu este decât un început, și că singurul motiv pentru care avem o purtare specială o perioadă, după ce am suferit o astfel de pierdere, este pentru a ne proteja de o și mai mare suferință și pentru a grăbi procesul de vindecare. Imaginați-vă un om care suferă și care se poartă la fel ca toți ceilalți, zâmbește, își vede de viață și de carieră, ca și cum nimic nu s-ar fi întamplat: nu ar fi o prefăcătorie cu mult prea dură? Nu ar ceda, într-un final, această persoană?
Doliul este o perioada dedicată formării unor amintiri clare și pozitive despre persoana care a trecut în neființă. Trebuie să păstram o imagine reală asupra relației noastre cu aceasta și să nu cădem în extreme: este vorba despre furia declanșată de evenimentele trecute, dar și de idolatrizarea unei persoane care a decedat, pentru că ambele ne sunt nefaste.
Dacă au existat conflicte cu persoana respectivă, trebuie să găsim măcar acum prilejul pentru a ierta și pentru a ne împăca cu sufletul celui decedat: acum, vinovățiile sunt zadarnice. Dacă am iubit persoana respectivă foarte mult, nu este cazul să cădem în depresie, pentru că nu ne va mai fi aproape. Păstrarea amintirilor, dar și a capacității noastre de a ne bucura de viață, după decesul celui drag, este esențial, și cu siguranță că este și ceea ce și-ar fi dorit acesta pentru noi, să fim în continuare fericiți.
Autor articol: Livia Popescu
Sursa: https://www.crestinortodox.ro/religie/de-trebuie-tinem-doliu-121817.html
